Thriller time

Shout it out,we're fearless and young.

  Deeeeci,cand ma intorceam ieri seara de la scoala(da,a inceput programul dupa-amiaza,fuck my life:((( )impreuna cu mah sis,Ama eram la o trecere de pietoni asteptam sa se schimbe semaforul si vorbeam.Am observat la cativa metri de noi un autobuz din ala vechi,rablagit,cu care sigur dai ortu popii stand linistit pe partea lui,nemiscat si fara sofer(era prea intuneric inauntru ca sa vad ceva).In plus,se afla sub un copac infrunzit si umbra care il invaluia era si mai mare.Nu l-am luat in seama.Imediat ce trecem pe partea cealalta a strazii,intorc capul spre autobuz si il vad:indreptandu-se fioros spre noi doua,intunecat si cu un fum/gaz albastrui in urma sa.Imaginatia mea bogata...si bolnava...a luat-o razna si am strigat spre Ama cu groaza,dar in gluma,luand-o de cot si marind pasul:"argh!VINE DUPA NOI!!!!!!"Ce a urmat a fost ceva neasteptat:sis s-a speriat,pe bune chiar.Era toata:"Unde?!Cine?"si se uita in jur si nu vedea decat un batranel inofensiv.Am ras,foarte tare,ca nebunele pe strada,eu aproape sufocandu-ma.=)))Se pare ca sis chiar s-a speriat,fiindca o tinea intruna dupa-aia cu inima ei care batea foarte tare si cum ea nu-si simte inima batand.Niciodata.
  A fost o experienta...geniala=)))
  'Cuz this is thriller,yeah!

Damn heat...

Curses and winterstorms.

   E prea cald.Eu,care sunt o adoratoare a iernii,sufar in dezastrul asta climatic in care in luna mai e la fel de fierbinte ca in iulie sau august.Simt cum mi se scurge energia din mine,lenea imi acapareaza fiecare fibra si nu mai am chef de nimic.Soarele straluceste mult prea tare si,daca inainte nu-mi placea fiindca ma orbea,acum chiar il urasc fiindca ma transforma intr-un zombie,fara vlaga si apatic.
  Vreau racoare!!!Nu mai vreau soare!(si uite ca am facut si o rima:D) Cam asa ma simteam eu azi pe la scoala(un adevarat incinerator,mai ales pe la etajul 2 unde am eu clasa) si pe strada,incercand sa ajung in statia de autobuz fara sa incep sa urlu ca o nebuna la soare sa se duca naibii.----->
   I'm burning.....oh,it hurts...damn you,sun...

Old Friend

  Prietena draga,desi mai ranit destul de tare am sa trec din nou peste.Like always...
  Te comporti de parca nu s-ar fi intamplat nimic.Probabil asta e felul tau de a spune "sa trecem peste",dar eu nu am sa uit.Nu am sa uit cum mai lasat balta si nici macar nu mi-ai explicat care era problema ca sa o indrept.Asa ca am sa zambesc si am sa spun ca totul e in regula cand,de fapt,nu e.

Dezamagire

I don't feel anymore...

  Si se intampla din nou.Fara sa stiu de ce,prietena cea mai buna ma paraseste din nou.Asta daca mi-a fost vreodata prietena.Nu e prima data cand se intampla,deci ma asteptam oarecum la asa ceva.Totusi,sunt dezamagita.Adica,dintr-o data sunt tratata cu indiferenta si nici macar nu primesc o explicatie.

  Eh,forget it.De ce sa fiu eu cea care cere explicatii?Se pare ca nu mai are nevoie de mine asa ca am sa o las in treaba ei.M-am obisnuit de mult ca oamenii sa ma raneasca.Cu cat ma gandesc mai putin cu atat doare mai putin.
  Morala:Prietenia adevarata este rara.

Carte noua

  Dangerous,dark thoughts...and places.

  M-am apucat de citit Vampirii din Morganville.Am reusit sa pun mana,in sfarsit,pe primul volum,Casa de Sticla.Am citit cam un sfert din ea si pot sa spun ca imi place.E altceva decat ma asteptam sa fie si asta in sensul bun.E imprevizibila,personajele sunt interesante,descrieri bine facute,actiune...imi place.Chiar aveam nevoie de o schimbare de peisaj in sfera lecturii,iar cartea asta mi-a adus-o,cu tema dark pe care o are.Ce pot sa spun,de-abia astept sa vad cum se termina,desi e o serie destul de lunga:D

Să zicem că...

Like a fantasy...

  Sa zicem ca...ne-am transforma in fluturi ori de cate ori am manca capsuni.Oare ne-am pastra constiinta sau am incepe sa gandim ca un fluture?Daca m-as transforma intr-unul si mi-as pastra mintea intacta,as zbura neincetat:prin gradini cu flori superbe ca sa ma imbat cu culoare,pe pajistile intinse si batute de vant ca sa ma simt libera,pe la casele batranilor unde inca se traieste ca odinioara doar ca sa simt trecutul mai aproape,pe langa stupii cu miere ca sa vad daca imi vorbesc albinele,prin padure ca sa simt linistea si gazele,pe langa pisici ca sa simt pericolul,dar nu in apropierea copiilor fiindca nu vreau sa ma joc cu focul si sa mor.Iar cand m-as fi saturat de zburat si simtit lumea,m-as intoarce acasa si as redeveni om,insa as pastra niste capsuni pe aproape pentru cand mi s-ar face dor sa simt universul.Si as zbura din nou...

Pissed off

Kill you with a spoon.

Cat tupeu pot avea unii.Chiar si cand stiu ca n-au dreptate,o tin una si buna cu parerea lor.De ce incerci sa te scuzi astfel?Chiar crezi ca ma poti prosti?Ma subestimezi.Dupa ce ca ai creat atatea probleme mai ai tupeul sa comentezi.Really,what's wrong with people nowadays?And you just pissed me off.Chiar foarte tare.
 Vine si ziua de luni cand ne vom vedea fata in fata,un moment neplacut dar necesar.Cineva trebuie sa-ti bage mintile in cap.Sau macar sa incerce.Si am sa-mi iau si o lingura cu mine,pentru orice eventualitate.

Edges of Illusion

Visez prea mult,dar fără vise nu aş mai fi eu.

 

  Mă pierd printre culori.E o explozie,o nebunie de lumină si întuneric,aerul sclipeşte.Un buchet uriaş de trandafiri mă aruncă într-o lume roşie,plină de pasiune şi foc arzător,neîmblanzit.De după un colţ îmi sare în faţă o fantomă,trece prin mine,însă lasa în urmă o dâra cenuşie,plumburiul furtunii.Mă întreb încotro se îndreaptă?Poate spre alte fantome sau poate că nu are nicio destinaţie.Simt iarba moale sub tălpi şi mă uit nedumerită în jur:totul este verde,mii de smaralde si bunavointa.Iar deasupra mea,un albastru nemărginit se întinde şi mă îmbrăţişează.Mă urc pe un gard şi întind mâna spre cer,încerc să prind o bucată de infinit,însă e mult prea departe.Mă las sa cad in iarba moale numai ca să descopăr că stau întinsa pe un pat foşnitor de carţi.Mirosul hârtiei şi al cernelii îmi gâdilă nările şi ridic de jos un volum prăfuit si vechi.Negrul misterios al literelor mă hipnotizează,citesc cu lăcomie pagini întregi,inconştientă,şi descopăr curând albul imaculat al ultimelor pagini,goale,un infinit anost,monocrom şi mă întristez.Aşa că închid cartea şi îmi ridic privirea spre tavanul portocaliu,o imitaţie ieftină a apusului nesfârşit.

  Mă ridic şi alerg.Nu am o destinaţie.Vreau să mă trezesc din acest vis straniu,caci culorile îmi înghit sufletul.Privesc cerul şi vad sclipirile timide ale stelelor pe negrul miezului de noapte şi îmi doresc să dispar din aceasta lume a culorilor,un vis urât ce se va sfârşi când voi bate din palme.Dar nu se întâmplă nimic,eu tot prinsă în labirintul colorat sunt.Nu se mai termină şi simt cum primele fuioare de nebunie îmi pătrund în minte.

  Oare mă voi trezi vreodată?

Who wants to live forever?

I wonder why is human life so fragile.It's so easy to break,it vanishes so quickly and what does remain in the end?Let's make something unforgetable.Let's live forever in the people's hearts.

Deja vu

Deja vu is a sign of intesection between dream and reality.
 De cate ori nu am simtit acea stare de deja vu care ma ducea cu gandul ca o luam razna.E straniu fiindca se intampla de multe ori si nu reusesc sa deslusesc adevarul.Cand s-a mai intamplat acest lucru,de ce am impresia ca am mai trecut odata prin asta?Poate ca am facut-o,dar nu imi pot aduce eu aminte.Multe lucruri nu mi le amintesc din trecutul meu si cateodata e frustrant,in alte cazuri nici nu-mi pasa.Dar poate ca senzatia de deja vu pe care o am intr-un anumit moment nu are nicio legatura cu realitatea.Poate ca ce simt s-a intamplat intr-un vis iar eu nu reusesc sa fac diferenta intre taramul oniric si strania realitate.
 Vis,deja vu,realitate...Sunt confuza.