Coma

Howling Inferno.

 Linistea noptii e strapunsa doar de sunetul inimii mele batand.Rasuflu greu,imi simt muschii obositi si stiu ca voi ceda dar totusi nu ma opresc.Continui sa alerg prin intuneric spre ceva ce seamana cu lumina.E ca un abis rece,o liniste asurzitoare de care vreau sa scap.Asa ca fug,cu pulsul innebunit si aproape fara oxigen,pana cand incep sa aud vocile suprapuse ale celor de dincolo.De dincolo de abis.Un tipat prelung si ascutit rasuna undeva in spate,in negrul rece. Intind o mana tremuranda spre punctul de lumina ce se formeaza inaintea mea si ating viata.

In ruinele trecutului

 In a world that simply crumbled

  Privesc in urma si tot ce vad e un lung sir de regrete.Lumea mea se prabuseste intr-un dezastru inflacarat si lasa loc luminii sa creeze o noua casa.Explozii de culoare si gemete de durere izbucnesc in timp ce ma indepartez cu lanturile atarnandu-mi greu de incheieturi.Clinchetul metalului pe pamantul inghetat imi pare nostalgic,poate o amintire dintr-o alta viata?Intunericul va pieri in curand,o voce distanta imi spune,si pare atat de familiara incat ma incred in ea.Las in urma lacrimile si slabiciunea caci am decis sa lupt.Flacarile vechii mele lumi topesc gheata ce m-a inconjurat atat de mult timp si m-a tinut in loc.Apele libertatii se revarsa peste ruinele ce domina noua mea viata si creeaza un drum pe care sa-l urmez,creeaza paradisul pe care mi l-am dorit.Acum tot ce ne mai desparte sunt aceste lanturi ce par sa ma traga in trecut,sunt inca legata de ceva ruinat.In timp ce luminile se inalta spre cerul intunecat si aduc dimineata,accept amintirile si pasesc spre tine...

 

 

Summer Freedom

 The air was warm and heavy and smelled like summer city nights.

  Simt cum vara cu adevarat vară se apropie tot mai mult.Zilele par sa se scurga din ce in ce mai repede,dar totusi cu o incetineala deprimanta.Simt nisipul sub talpi,aud marea si valurile care se sparg de geamandura,aud si tipetele pescarusilor care planeaza deasupra noastra,simt soarele infierbantandu-mi pielea si briza sarata racorindu-ma.E un fel de pace interioara pe care nu o pot capata decat vara,cand nu ma mai tine nimic pe loc(...scoala...) si pot sa ma arunc in mijlocul actiunii fara sa imi fac griji de consecinte.Vad vacanta de vara ca pe o camera.Cand incepe,intru pur si simplu pe usa,ratacesc fara tinta,iar atunci cand expira timpul, ies.Mi-a intrat in obicei sa vad timpul ca pe un obiect concret;intervalele de 5 minute trec pe langa mine,nu secunda cu secunda,ci cu totul,ca niste bucati de prajitura mancate in fuga.Cand mananci o prajitura nu iei cate o firmitura,ci cate o bucata.Astfel ca vad vacanta de vara ca pe un tot,fiecare luna are o imagine proprie bine implantata in imaginatia mea,ca niste file de carte pe care atunci cand le-ai terminat de citit le dai deoparte.Si asa se termina vara la mine.Pe cat de incet a venit,pe atat de repede se va termina.

 Mda,nu e chiar ce ascult de obicei,dar hey,melodia asta a rasunat in jurul meu toata vara trecuta si cand am reauzit-o mi-am adus aminte de zilele de la mare si de cat de bine era.It kind of got me in the mood.

Inu x Boku SS

 You can find epicness in every little thing.

 Orice serie buna are si un sfarsit.In cazul meu,Inu x Boku SS.L-am inceput cu ceva timp in urma,si cum ieri aveam timp,mi-am zis sa vad si restul din anime,adica 3 episoade.Serialul asta a avut numai 10:((

Kagerou and his epic farewell

 Buuun.A fost...hearttrobhing finalul,serios,m-a emotionat atat de tare incat aproape ca m-am topit in scaun.Reactiile lui Miketsukami au fost perfecte,iar Ririchiyo a fost chiar draguta.De la bun inceput mi-a placut de ea pentru simplul fapt ca nu era ca restul eroinelor de shoujo.A fost scurt dar a avut de toate,mai ales umor.Oh da,umor cu galeata.Mi-ar fi placut sa vad dezvoltate si celelalte personaje,mai ales dragul de Kagerou-sama care a facut serialul asta epic.Nu-l voi uita niciodata:))
 Desi anime-ul s-a incheiat(superb!),in manga lucrurile se complica,mult mai mult.Asa ca am sa astept fiecare capitol rabdatoare,dar si putin trista fiindca nu o sa mai aud minunata voce a sadistului nostru si a lui Zange-tan(tipul e roscat,are urechi de iepure si e adorabil de creepy,so FTW) si nici reactiile delicios de amuzante ale lui Miketsukami cand e in preajma lui Ririchiyo.

Zange.Reminds me of Cheshire Cat,even with the rabbit ears.

Ririchiyo Shirakiin

 <----This made me feel disturbed because I associate sparkling men with Edward Cullen. (￣д￣;) But of course I like Miketsukami  way better than any sparkling vampire.

THE sparkles!

Never close our eyes

We have plenty of time to sleep when we die 

 
  Omul asta e genial.Punct.Mi-a placut de la bun inceput,inca de la auditiile dinainte de concursul propriu-zis,m-a uimit de fiecare data cand urca pe scena si ma uimeste si acum.Nu numai ca are o voce absolut superba dar si videoclipul e badass.Ca intotdeauna,Adam face o treaba excelenta.<3

Melodious Pulse

Catastrophe Rhapsody

  Acordurile nebunesti de chitara ma fac sa-mi pierd capul.Sunetele lor metalice se impletesc in sangele meu,preluand controlul asupra mea.Inima imi tresalta,pielea ma furnica si ma simt ca un peste in apa printre toate melodiile astea geniale.Inot intr-un ocean de zgomote melodioase,voci epice si povesti,cu ochii inchisi si mintea zburand libera in vazduhul imaginatiei.Pulsul mi se accelereaza pe masura ce cantecul se apropie de final si stiu ca va fi superb.Tobele ma tin legata de ritm,in timp ce basul imi pulseaza salbatic in vene,umplandu-ma de energie.Finalul explodeaza intr-un amestec de instrumente si voci devastatoare,curmate brusc de linistea sfarsitului.S-a incheiat.

  And some Kishow for my darlings.^^

Thriller time

Shout it out,we're fearless and young.

  Deeeeci,cand ma intorceam ieri seara de la scoala(da,a inceput programul dupa-amiaza,fuck my life:((( )impreuna cu mah sis,Ama eram la o trecere de pietoni asteptam sa se schimbe semaforul si vorbeam.Am observat la cativa metri de noi un autobuz din ala vechi,rablagit,cu care sigur dai ortu popii stand linistit pe partea lui,nemiscat si fara sofer(era prea intuneric inauntru ca sa vad ceva).In plus,se afla sub un copac infrunzit si umbra care il invaluia era si mai mare.Nu l-am luat in seama.Imediat ce trecem pe partea cealalta a strazii,intorc capul spre autobuz si il vad:indreptandu-se fioros spre noi doua,intunecat si cu un fum/gaz albastrui in urma sa.Imaginatia mea bogata...si bolnava...a luat-o razna si am strigat spre Ama cu groaza,dar in gluma,luand-o de cot si marind pasul:"argh!VINE DUPA NOI!!!!!!"Ce a urmat a fost ceva neasteptat:sis s-a speriat,pe bune chiar.Era toata:"Unde?!Cine?"si se uita in jur si nu vedea decat un batranel inofensiv.Am ras,foarte tare,ca nebunele pe strada,eu aproape sufocandu-ma.=)))Se pare ca sis chiar s-a speriat,fiindca o tinea intruna dupa-aia cu inima ei care batea foarte tare si cum ea nu-si simte inima batand.Niciodata.
  A fost o experienta...geniala=)))
  'Cuz this is thriller,yeah!

Damn heat...

Curses and winterstorms.

   E prea cald.Eu,care sunt o adoratoare a iernii,sufar in dezastrul asta climatic in care in luna mai e la fel de fierbinte ca in iulie sau august.Simt cum mi se scurge energia din mine,lenea imi acapareaza fiecare fibra si nu mai am chef de nimic.Soarele straluceste mult prea tare si,daca inainte nu-mi placea fiindca ma orbea,acum chiar il urasc fiindca ma transforma intr-un zombie,fara vlaga si apatic.
  Vreau racoare!!!Nu mai vreau soare!(si uite ca am facut si o rima:D) Cam asa ma simteam eu azi pe la scoala(un adevarat incinerator,mai ales pe la etajul 2 unde am eu clasa) si pe strada,incercand sa ajung in statia de autobuz fara sa incep sa urlu ca o nebuna la soare sa se duca naibii.----->
   I'm burning.....oh,it hurts...damn you,sun...

Old Friend

  Prietena draga,desi mai ranit destul de tare am sa trec din nou peste.Like always...
  Te comporti de parca nu s-ar fi intamplat nimic.Probabil asta e felul tau de a spune "sa trecem peste",dar eu nu am sa uit.Nu am sa uit cum mai lasat balta si nici macar nu mi-ai explicat care era problema ca sa o indrept.Asa ca am sa zambesc si am sa spun ca totul e in regula cand,de fapt,nu e.

Dezamagire

I don't feel anymore...

  Si se intampla din nou.Fara sa stiu de ce,prietena cea mai buna ma paraseste din nou.Asta daca mi-a fost vreodata prietena.Nu e prima data cand se intampla,deci ma asteptam oarecum la asa ceva.Totusi,sunt dezamagita.Adica,dintr-o data sunt tratata cu indiferenta si nici macar nu primesc o explicatie.

  Eh,forget it.De ce sa fiu eu cea care cere explicatii?Se pare ca nu mai are nevoie de mine asa ca am sa o las in treaba ei.M-am obisnuit de mult ca oamenii sa ma raneasca.Cu cat ma gandesc mai putin cu atat doare mai putin.
  Morala:Prietenia adevarata este rara.