vineri, 1 iulie 2011

Calauza

   Miezul Noptii.Cand Luna e in cel mai inalt punct de pe cer,spiritele prizoniere ale Padurii Insangerate incep sa bantuie imprejurimile,in cautarea de noi victime.Nimeni nu scapa cu viata.
  Tanara bruneta scruta intunericul incercand sa observe vreo carare care sa o scoata din padurea asta blestemata.Umiditatea noptii amplifica sunetele,facand ca totul sa para mai infricosator decat deja era.Se simtea urmarita,zeci de ochi arzandu-i ceafa cu privirile de foc.Stia ca ceva nu era in ordine,dar nu putea sa se opreasca din mers sau sa se uite inapoi,caci ii era prea frica de ce ar putea vedea.
  In afara de prada lui nu mai era nimeni care i-ar fi putut ruina festinul in Padure.Se pare ca era mai usor decat isi inchipuise.Stranse cu putere cutitul de vanatoare bine ascutit si lua pozitie de atac.La momentul oportun,sari.
  Un zgomot in tufisuri ii atrase atentia,dar incerca sa il ignore.Insa in acel moment padurea fremata,zeci de soapte strapungandu-i urechile,toate rostind acelasi cuvant:Vanatorul.Intrigata,bruneta se intoarse cu fata spre tufisul de unde provenea fosnetul si sari la timp din calea chipului demonic ce se napusti asupra ei.Zecile de soapte se transformara in tipete asurzitoare atunci cand se intoarse si il vazu pe Vanator,plin de sange si ranjind,cu lama cutitului stralucind in lumina Lunii,avertizand-o ca sfarsitul ei era iminent.Adolescenta nu se misca,frica ii paralizase corpul.Privea cu ochii ingroziti arma ce-i va aduce moartea,neputand scoate niciun cuvant.Vanatorul ranji diabolic,isi lua elan si sari asupra ei.Tanara inchise ochii si scrasni din dinti,pregatita de lovitura care nu mai veni.O pala rece de vant risipi mirosul de sange al atacatorului,facand-o pe fata sa-si ridice privirea.In fata ei statea o fiinta invesmantata din cap pana in picioare intr-o haina neagra,larga,ce ii ascundea fata,lasandu-i la vedere doar gura.Vantorul era cazut la pamant,inconstient.Salvatorul ei se intoarse cu fata spre ea si spuse cu o voce joasa,soptita:"Imi poti spune Calauza.Daca ramai vie pana la rasaritul soarelui,atunci ai scapat de orice pericol.Promit.Ai incredere in mine si traiesti sau n-ai incredere in mine si mori mancata de spiritele noptii ce-si au salasul in aceasta padure.E alegerea ta."Apoi trecu pe langa ea,mergand tot inainte,lasand-o pe bruneta fara cuvinte.Nu intelegea ce se intampla,dar simtea ca poate avea incredere in misterioasa persoana care o salvase.Fugi dupa el.
  Orice ar fi spus,parca nici nu o auzea,nu scotea niciun cuvant.Dupa o ora,bruneta incetase sa mai vorbeasca.Parea un drum nesfarsit,mergeau deja de trei ore,iar tanara simti frigul intrandu-i in oase si linistea absoluta strivindu-i urechile.Obosea,iar Calauza nu dadea semne ca ar fi avut intentia de a se opri.Adolescenta incetini,cu gandul sa se aseze sa se odihneasca putin,dar spre marea ei uimire,fiinta misterioasa vorbi,la fel de soptit ca prima data:"Nu te opri,nu ezita,doar mergi.Daca te asezi te vor ataca,iar eu nu am cum sa te mai salvez.Nu vorbi,nu privi imprejur,nu asculta decat ce iti spun eu.Astfel vei fi in siguranta.Cu cat te indepartezi mai mult de mine,cu atat riscul de a fi ucisa e mai mare.Grabeste-te!"In tot timpul cat vorbi nu se opri o clipa.Continua sa mearga,cu roba falfaindu-i in jurul picioarelor ca niste aripi frante,iar bruneta il urma,reflectand la ceea ce auzise.Trebuia sa stranga din dinti si sa reziste.Era singura cale.
  Pe masura ce timpul trecea,auzea tot mai multe glasuri furioase,pline de rau si vedea cu coada ochiului creaturi hidoase ce o priveau cu jind.Intelese de ce Calauza ii spuse sa nu priveasca in jurul ei:daca nu sunt bagate in seama,majoritatea spiritelor te lasa in pace,dar daca le dai chiar si un pic de atentie,devin agitate;cele care sunt mai puternice te ataca.Insa pana acum nu indrazni niciunul sa se apropie de tanara,iar ea banuia ca era mana salvatorului ei aici.
  Dupa o vreme,incepu sa se faca tot mai liniste,pana in punctul in care nu se mai auzi niciun fosnet,doar sunetul pasilor lor.Calauza incetini.O stralucire discreta in nuante de albastru inchis si purpuriu ii atrase atentia fetei:printre crengile copacilor,soarele incerca sa rasara.Un singur lucru ii veni in minte:era salvata.Persoana misterioasa isi tinu promisiunea si o scoase teafara din Padurea Insangerata.
  Cand trecura de ultimii copaci si ajunsera in fata autostrazii,Calauza se intoarse cu fata spre tanara bruneta.Facu o plecaciune,apoi zambi si se facu nevazuta in lumina slaba a zorilor nascanzi,inainte ca fata sa mai spuna ceva.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu