M-am apucat de citit Vampirii din Morganville.Am reusit sa pun mana,in sfarsit,pe primul volum,Casa de Sticla.Am citit cam un sfert din ea si pot sa spun ca imi place.E altceva decat ma asteptam sa fie si asta in sensul bun.E imprevizibila,personajele sunt interesante,descrieri bine facute,actiune...imi place.Chiar aveam nevoie de o schimbare de peisaj in sfera lecturii,iar cartea asta mi-a adus-o,cu tema dark pe care o are.Ce pot sa spun,de-abia astept sa vad cum se termina,desi e o serie destul de lunga:D
Sa zicem ca...ne-am transforma in fluturi ori de cate ori am manca capsuni.Oare ne-am pastra constiinta sau am incepe sa gandim ca un fluture?Daca m-as transforma intr-unul si mi-as pastra mintea intacta,as zbura neincetat:prin gradini cu flori superbe ca sa ma imbat cu culoare,pe pajistile intinse si batute de vant ca sa ma simt libera,pe la casele batranilor unde inca se traieste ca odinioara doar ca sa simt trecutul mai aproape,pe langa stupii cu miere ca sa vad daca imi vorbesc albinele,prin padure ca sa simt linistea si gazele,pe langa pisici ca sa simt pericolul,dar nu in apropierea copiilor fiindca nu vreau sa ma joc cu focul si sa mor.Iar cand m-as fi saturat de zburat si simtit lumea,m-as intoarce acasa si as redeveni om,insa as pastra niste capsuni pe aproape pentru cand mi s-ar face dor sa simt universul.Si as zbura din nou...
Cat tupeu pot avea unii.Chiar si cand stiu ca n-au dreptate,o tin una si buna cu parerea lor.De ce incerci sa te scuzi astfel?Chiar crezi ca ma poti prosti?Ma subestimezi.Dupa ce ca ai creat atatea probleme mai ai tupeul sa comentezi.Really,what's wrong with people nowadays?And you just pissed me off.Chiar foarte tare.
Vine si ziua de luni cand ne vom vedea fata in fata,un moment neplacut dar necesar.Cineva trebuie sa-ti bage mintile in cap.Sau macar sa incerce.Si am sa-mi iau si o lingura cu mine,pentru orice eventualitate.
Mă pierd printre culori.E o explozie,o nebunie de lumină si întuneric,aerul sclipeşte.Un buchet uriaş de trandafiri mă aruncă într-o lume roşie,plină de pasiune şi foc arzător,neîmblanzit.De după un colţ îmi sare în faţă o fantomă,trece prin mine,însă lasa în urmă o dâra cenuşie,plumburiul furtunii.Mă întreb încotro se îndreaptă?Poate spre alte fantome sau poate că nu are nicio destinaţie.Simt iarba moale sub tălpi şi mă uit nedumerită în jur:totul este verde,mii de smaralde si bunavointa.Iar deasupra mea,un albastru nemărginit se întinde şi mă îmbrăţişează.Mă urc pe un gard şi întind mâna spre cer,încerc să prind o bucată de infinit,însă e mult prea departe.Mă las sa cad in iarba moale numai ca să descopăr că stau întinsa pe un pat foşnitor de carţi.Mirosul hârtiei şi al cernelii îmi gâdilă nările şi ridic de jos un volum prăfuit si vechi.Negrul misterios al literelor mă hipnotizează,citesc cu lăcomie pagini întregi,inconştientă,şi descopăr curând albul imaculat al ultimelor pagini,goale,un infinit anost,monocrom şi mă întristez.Aşa că închid cartea şi îmi ridic privirea spre tavanul portocaliu,o imitaţie ieftină a apusului nesfârşit.
Mă ridic şi alerg.Nu am o destinaţie.Vreau să mă trezesc din acest vis straniu,caci culorile îmi înghit sufletul.Privesc cerul şi vad sclipirile timide ale stelelor pe negrul miezului de noapte şi îmi doresc să dispar din aceasta lume a culorilor,un vis urât ce se va sfârşi când voi bate din palme.Dar nu se întâmplă nimic,eu tot prinsă în labirintul colorat sunt.Nu se mai termină şi simt cum primele fuioare de nebunie îmi pătrund în minte.
