Coma

Howling Inferno.

 Linistea noptii e strapunsa doar de sunetul inimii mele batand.Rasuflu greu,imi simt muschii obositi si stiu ca voi ceda dar totusi nu ma opresc.Continui sa alerg prin intuneric spre ceva ce seamana cu lumina.E ca un abis rece,o liniste asurzitoare de care vreau sa scap.Asa ca fug,cu pulsul innebunit si aproape fara oxigen,pana cand incep sa aud vocile suprapuse ale celor de dincolo.De dincolo de abis.Un tipat prelung si ascutit rasuna undeva in spate,in negrul rece. Intind o mana tremuranda spre punctul de lumina ce se formeaza inaintea mea si ating viata.